pentru că,
din cauza mea,
a mea de atunci,
care a fost pornită,
din greşeala celei de mai înainte,
datorată nesinconizării precoce şi totuşi tinere,
al celui dintâi,
care,
am fost eu ? -supraeu?
deci eu m-am adus aici
acum
în prezentul clipei
în dezastrul continuu
şi adâncirea continuă a mea, în mine
tot mai mult negru si căcat.
Dar
uneori,
am momente în care chiar pot simţi
împlinirea si fericirea
într-un mod bizar,
cel al suferinţei, sau mai bine zis, al fragmentării de tine.
uneori cu o ţigară şi jumatatile ei
ne putem croi drum spre
un fel de fericire creativă de orizonturi proprii noi
şi totuşi universal valabile
a tot ceea ce înseamna viaţă.
Esenţa umană, e aceeaşi
orice domeniu ai aprofunda din tine.
Pe calea rebelă sau cea formală a concretului
omul şi doar omul
ajunge în aceeaşi direcţie de cunoaştere, de adînc, de înec,
doar că viteza e cea care diferă-
unii depăşesc viteza legală de viaţă
şi plătesc pentru asta.
Astăzi e un moment de fericire al tristeţii
enjoy
