Încerci să dai vina pe lucrurile/persoanele din jur pe cât de mult posibil.
Încerci să-ţi tot oferi pretexte să scapi de probleme/situaţii- adică de tine.
Încerci să schimbi ceea ce ai făcut greşit- micile tale greşeli pretextuale.
Încerci să salvezi ceea ce ai tot redenumit şi tot acelaşi conţinut îl are.
Încearcă să înţelegi, tu-eu-tu-eu faptul că propria-ţi persoană e responsabilă de tot ceea ce ţi se întâmplă. Tot, adică tot ce ţine de puterile tale ca om.
Imanent şi nu metafizic.
Azi am greşit într-un domeniu, mâine eşuez într-altul care nu are nicio legătură cu celălalt. Greşeala nu ţine cont de domeniu.
Copacul are aceeaşi rădăcină indiferent cât de răsfirate şi alungite îi sunt ramurile. Totul se reduce la rădăcină. Nu poţi să fugi, să maschezi aparenţa oricâte ramuri laterale ai încerca să construieşti.
Lasă ţigara deci, şi începe să tai ramurile laterale.
Pentru că oricât ai încerca, numai tu poţi schimba sensul creşterii.
În sus, alături de rădăcină.
Noroc că nu te opreşti din creştere. Nici tu, nici eu, nici copacul.
P.S then- “There is a light that never goes down.”
bravo, good article