7 (A constientiza-2)
iunie 22, 2008
NIVELUL 2
A conştientiza = a conştientiza situaţia în care te afli
INFO:
Traseu : Oradea-Bucureşti
Durata : 12-13 ore
Distanţa : 428,40 km
Acestea sunt informaţiile necesare de care aveţi nevoie în călătoria dumneavoastră. Aşadar aveţi un traseu de parcurs. Distanţa nu e aşa mare, iar durata e suportabilă. Opririle nu trebuie specificate, pentru că imprevizibilul poate apărea oricând. De aceea durata s-a estimat a fi între 12-13 ore, deşi exact sunt 12 ore şi 10 minute. Niciodată nu ştii ce şi cum, dar preferăm să fim anticipativi. Având în vedere informaţiile furnizate, vă dorim călătorie plăcută!
INFO:
Traseu : Prima Clipă – Ultima clipă
Durata : 0-120 ani
Distanţa : N* km (N= număr natural)
Acestea sunt informaţiile necesare pe care trebuie deja să le cunoaştem în călătoria noastră. Avem un traseu de parcurs, în conţinutul căruia ne interesează opririle şi imprevizibilul. Pe acest drum avem anumite stopuri, anumite suferinţe/probleme. Ceea ce ne interesează şi mai mult e felul în care se realizează opririle, cât timp le dedicăm şi cum revenim la traseu. Pentru asta avem nevoie de o hartă. Harta traseului vieţii noastre în care sesizăm foarte bine punctele de oprire. Când avem un punct roşu pe drum, ce trebuie să facem? Trebuie analizat mai îndeaproape. Avem la îndemână un zoom, pe care îl folosim. Noi îl folosim (noi = omul iar omul = raţiune + sentiment ). Aşadar zoomul este alcătuit din: raţiunea care analizează logic datele problemei, ceea ce este foarte bine şi pe de cealaltă parte de sentiment care trăieşte problema. Sentimentul trăieşte, raţiunea analizează. Totul pare exact, dar sentimentul uneori şi de cele mai multe ori hiperbolizeaza trăirea. Cum? Măreşte punctul până când acesta devine propria hartă, iar atunci raţiunea se învârte după propria-i coadă. Practic rămânem blocaţi pe o hartă falsă, pe un detaliu mărit care defapt teritorial e doar un punct. O altă parte rea a hiperbolizarii situaţiei este faptul că devine o deprindere, o obişnuinţă şi astfel harta iniţială şi autentică se pierde. Traseul tău este dus la bun sfârşit de la prima clipă -ultima clipă, de la 0=120 ani, dar numărul de km nu este împlinit. Este cu mult mai puţin decât ar fi trebuit să fie. Niciodată nu ştii ce şi cum, dar ştii că : traseul nostru solicită conştientizarea punctului roşu în măsura în care el rămâne doar un punct şi nu devine hartă. Conştientizarea pe plan sentimental înseamnă împiedicarea hiperbolizarii punctului care la rândul lui impiedică zoomul să se retragă la viziunea initială , deci iar pierdem harta initială . Având în vedere informaţiile furnizate, călătorie plăcută !
One of My Short Phrases : “Conştientizarea situaţiei implică analiză, trăire şi detaşare constantă. “
O hartă adevarată pentru viaţă nu prea există şi poate de-aia ne creem atâtea hărţi false.Exista totuşi ideea, a cum ar trebui să arate, aşa încât, cînd vezi k harta ta e toată roşie, sute de mii de pixeli roşii, te loveşte conştientizarea şi revii pe traseu sa mai hoinaresti inainte:)
Până una alta..dă-i `nainte cu blogu` arimla;;)
Da…e adevarat ca numarul de km nu este implinit.si niciodata nu va fi,si probabil de aceea si ultima clipa soseste mai repede decat trebuie si decat credem;traseul …depinde de fiecare cat de usor sau greu il face.
interesant post.hugs 
Plecare: Oradea Sosire: Bucuresti Distanta totala: 574 Km Timp total: 10 hr 18 min ,sau poate GPS meu “hiperbolizat”
sunt un punct shi m-am poticnit intr-un punct rosu… poate intr-o zi va mai veni un alt punct si ma va prinde, atunci vom merge de mana lasand in urma punctul rosu ^^ …
intre oradea si bucuresti sunt 600 km
Am o simpla intrebare si stii cum sa-mi raspunzi pana imi voi aminti p-ropriul meu email. Nu va trebui sa o faci nici azi, nici maine, ci atunci cand vei trece peste frustrarile de care sunt convins ca ai parte. Nu ca asta ar fi o pedeapsa divina ci doar o realitate pregnanta.
Almira, iti vizitez blogul destul de des si astept si alte scrieri din partea ta. Imi place cum gandesti, imi place cum scrii, imi plac preocuparile tale. Cunosc inca o persoana, nu spun cine, care este extrem de mandra de tine desi-i vine greu sa recunoasca, verbal, acest fapt. Cu permisiunea ta, voi continua sa „comentez“ ceea ce tu postezi pe blog. Succes