
Daca un drum s-a despartit accidental in doua si fiecare parte are traiectoria sa, transformandu-se astfel in doua drumuri,totodata intre ele dezvoltandu-se natura(copaci,plante, flori), intrebarea e: sacrifici natura pentru ca cele doua drumuri sa redevina unul?
Liber la interpretari.
1. daca esti sigur ca drumurile reunite vor aduce cu ele un folos si stii ca va fi bine atunci da sacrifici natura.
2.iti continui drumul pentru ca menirea drumului e sa ocoleasca natura , sa o protejeze pana la un punct. ajungi la capat si ce vezi? celalalt drum de pe partea cealalta e in fata ta. drumurile s-au reunit. natura ramane nesacrificata.
si de ce oare ar trebui reunit drumul??Oare nu dintr-un motiv bine intemeiat s’a despartit drumul??si daca tot il reunesti sacrificand si natura …esti sigura ca va ramane unit??Nu o sa fie efortul in zadar??
Oare nu toate lucrurile sunt lasate pe lumea asta cu un scop??
“”Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi”"
atunci cand se deschid doua drumuri e o prostie sa incerci sa le unesti, trebuie sa alegi… viata e facuta din alegeri, a te eschiva in a le face denota un intelect de genul pojghitza…. numai cei care n`au treaba cu imaterialul se mint ca drumurile pot oricand sa fie unite.
Ma citez pe mine insumi: De cand oare un suflet cald, o inima, o fiinta este un simplu obiect destinat nevoilor noastre?
Adica de cand avem dreptul sa distrugem ceva viu pentru ca sa ne fie noua (mai) bine?