Mai nou, fac şi servicii la domiciliu. Îţi aduc mic-dejunul la pat, bine pregătit după cum vezi. Poţi începe cu ce doreşti tu, cu oricare sortiment. Important e să te simţi bine.
Dacă le eliminăm pe rând, cu ce rămânem? Am eliminat croissantul cremos, am băut şi cafeaua şi ne-am răcorit şi cu un suc proaspăt de portocale. Am rămas cu tava.
Pentru a avea un mic-dejun frumos la pat, am avut nevoie de tavă. Ea a fost mediatorul fără de care nu m-aş fi descurcat.
Tot aşa în viaţă avem nevoie de anumiţi mediatori între noi şi noi. Între noi şi o parte mai ceţoasă a noastră.La fel cum nu am putut să transport toate sortimentele într-o singură mână, cu propria mea forţă, aşa nu pot să fiu tot timpul mediatorul dintre mine şi mine.
Tava se transpune şi în viaţa noastră şi există doar dacă o acceptăm şi folosim. Când avem o problemă, ne confruntăm cu ea, o analizăm şi încercăm să-i găsim o rezolvare. Privim această problemă dintr-o perspectivă. Perspectiva din faţă, perspectiva personală. Ajunge doar această “privire”?
Intrebarea e: ce facem cu tava? Ce să aşezăm acum pe ea ? Aşezăm problema noastră şi o analizăm. Ne detaşăm de perspectiva dinăuntru şi privim problema aşezată în faţă noastră.
Nu e prea mare diferenţă nu e aşa? Într-adevăr poţi privi şi analiza problema mult mai bine, dar mesajul ei nu se reflectă în tine. După ce ai tot analizat-o, cum o readuci în tine? Cum te foloseşti de analiza pe care ai făcut-o şi care poate duce la o rezolvare? Ai nevoie de un reflector, de o oglindă care să te împungă cu problema şi cu analiza detaşată pe care i-ai făcut-o. Avem un reflector? Cine e?
Există şi acest reflector : sunt eu, eşti tu, este prietenul tău. Prietenul sau persoana cu care discuţi şi la care te deschizi. Cum are loc oglindirea? Să luăm un exemplu : “Gică se confruntă cu o problemă pe care nu prea doreşte să o expună, să o discute cu alţii. E de părere că şi dacă şi-ar expune-o, cine ar ţine cont de ea? Se hotărăşte să o rezolve singur. Situaţia în care se află, din perspectiva lui îi da la prima vedere numai o cale de rezolvare. O încearcă, dar rezultatul nu este unul dorit. Meditează asupra situaţiei şi încearcă o altă cale de rezolvare, care din păcate duce tot la eşec. Într-o dimineaţă, plimbându-se prin parc, Gică se întâlneşte cu Lică, un coleg de-al lui de facultate. Aflat într-o situaţie fără răspuns, Gică îşi pune problemele pe tavă, în faţă lui Lică. Oglindirea are loc când Lică îşi spune punctul de vedere asupra situaţiei. Chiar dacă el nu ţine la problema lui Gică, punctul lui de vedere asupra problemei în primul rând întăreşte ideea că Gică are o problemă şi oferă o altă perspectivă care îi deschide lui Gică perspectiva proprie cu 1 grad în plus. Mai important e faptul că oglindeşte aceste lucruri înapoi în subiectivitatea lui Gică. Cum? Prin comunicare. Chiar dacă punctul de vedere a lui Lică nu era în concordanţă cu cel a lui Gică, chiar dacă nu au aceleaşi principii, mesajul că problema există şi că sunt N căi de rezolvare (chiar şi cele mai absurde ) e transmis direct.”
MD PT TINE -Mic-dejun pentru tine.
One of my Short Phrases : “Priveşte-te şi în oglinda altuia.“
